Înecarea în apă sărată sau în piscină: tratament și prim ajutor

Înecul' în medicină se referă la o formă de asfixie acută cauzată de o cauză mecanică externă organismului, determinată de faptul că spațiul alveolar pulmonar – ocupat în mod normal de gaze – este ocupat progresiv de un lichid (de exemplu, apă sărată în caz). a înecului mării sau a apei clorurate în cazul înecului într-o piscină)

Lichidul este introdus în plămâni prin căile aeriene superioare, ceea ce are loc, de exemplu, atunci când subiectul își pierde complet cunoștința și scade sub nivelul lichidului sau când este conștient, dar este împins sub nivelul lichidului de către o forță externă (de exemplu un val sau brațele unui atacator) și rămâne fără aer în plămâni cu expirație ÎNAINTE de a reveni la suprafață.

Înecarea – potențial fatală în câteva minute – nu este întotdeauna fatală, totuși: în unele cazuri poate fi tratată cu succes prin manevre de resuscitare adecvate.

Moartea prin înec a fost folosită istoric ca pedeapsă capitală pentru anumite crime, de exemplu, crima de trădare în Evul Mediu.

IMPORTANT: Dacă o persoană dragă a fost victima înecului și nu aveți idee ce să faceți, contactați mai întâi serviciile de urgență apelând la numărul de urgență.

Severitatea înecului este împărțită în 4 grade:

Gradul I: victima nu a inhalat lichide, aeriseste bine, are o oxigenare cerebrala buna, nu are tulburari de constienta, raporteaza stare de bine;

Gradul al II-lea: victima a inhalat lichide într-o uşoară grad, se detectează trosnituri şi/sau bronhospasm, dar ventilaţia este adecvată, conştienţa este intactă, pacientul manifestă anxietate;

Gradul 3: victima a inhalat cantități discrete de lichide, prezintă bubuituri, bronhospasm și insuficienta respiratorie, dezvolta hipoxie cerebrala cu simptome variind de la dezorientare la agresivitate, la o stare soporifica, sunt prezente aritmii cardiace;

Gradul 4: victima a inhalat atât de mult lichid sau a rămas în stare hipoxică până la stop cardiac și moarte.

IMPORTANT: cele mai grave simptome ale înecului apar atunci când cantitatea de apă inhalată depășește 10 ml per kilogram de greutate corporală, adică jumătate de litru de apă pentru o persoană care cântărește 50 de kilograme sau 1 litru dacă are 100 de kilograme: dacă cantitatea de apă este mai mică, simptomele sunt în general moderate și tranzitorii.

Înec secundar

Înecul secundar se referă la apariția complicațiilor la nivelul căilor respiratorii și plămânilor după un eveniment de înec, chiar și la câteva zile după eveniment, cauzate de acumularea apei depuse în plămâni.

La început, edemul pulmonar nu provoacă probleme deosebite, dar după câteva ore sau chiar câteva zile poate provoca moartea.

Este important de reținut că apa clorurată a piscinei conține mulți compuși chimici: dacă sunt ingerați și rămân în plămâni, provoacă iritații și inflamații, în special la nivelul bronhiilor.

În sfârșit, amintiți-vă că, din punct de vedere microbiologic, inhalarea apei proaspete este deosebit de periculoasă din cauza posibilității mari de a ingera viruși, bacterii și alți agenți patogeni.

Înec uscat

Înecul uscat” se referă la apariția complicațiilor la nivelul tractului respirator și plămânilor după un eveniment de înec, chiar și la câteva zile după eveniment, cauzate de laringospasm.

Corpul și creierul „simt” în mod eronat că apa este pe cale să intre prin căile respiratorii, așa că provoacă spasme laringelui pentru a-l închide și pentru a preveni intrarea ipotetică a lichidului, care de asemenea face ca aerul să nu pătrundă în corp, ducând uneori la moarte prin înec fără a fi scufundat în apă.

Moarte prin înec

Cauza decesului în înec este hipoxemia, care duce la hipoxie acută care are ca rezultat afectarea funcției în special a creierului și a miocardului cu pierderea conștienței, insuficiența cardiacă dreaptă și stop cardiac.

Concomitent, apar hipercapnia (concentrație crescută de dioxid de carbon în sânge) și acidoză metabolică.

Hipoxemia este la rândul ei cauzată de pătrunderea apei în plămâni și/sau laringospasm (închiderea epiglotei, care împiedică pătrunderea apei și a aerului).

Răspândi

În Italia, există aproximativ 1000 de cazuri grave de accidente de apă în fiecare an, cu o rată a mortalității care se apropie de 50%.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ 5,000 de copii cu vârsta cuprinsă între 1 și 4 ani mor în Europa în fiecare an, iar la nivel mondial se înregistrează aproximativ 175,000 de decese din cauza înecului în primii 17 ani de viață.

Moartea prin înec ar trebui să fie diferențiată de moartea subită prin imersare, care este cauzată de traumatisme, sincopă cardiacă reflexă, sufocare. vomita si dezechilibrul termic

Moartea prin înec: semne și simptome

Moartea prin înec este precedată de patru etape:

1) Etapa surpriză: durează câteva secunde și se caracterizează printr-o inhalare rapidă și cât mai profundă posibil înainte ca individul să intre sub apă.

De asemenea, apare:

  • tahipnee (frecvență respiratorie crescută);
  • tahicardie;
  • hipotensiune arterială („tensiune arterială scăzută”);
  • cianoză (piele albăstruie);
  • mioză (îngustarea diametrului pupilei ochiului).

2) Etapa de rezistență: durează aproximativ 2 minute și se caracterizează prin apnee inițială, timp în care individul împiedică intrarea lichidului în plămâni prin expirare și devine agitat în timp ce încearcă să reapară, de obicei prin întinderea mâinilor deasupra capului în direcția către suprafața apei.

În această fază, se produc progresiv următoarele:

  • apnee;
  • de panică;
  • mișcări rapide în încercarea de a reapărea;
  • hipercapnie;
  • tensiune arterială crescută;
  • eliberare mare de adrenalină în circulație;
  • tahicardie;
  • obnubilarea conștiinței;
  • hipoxie cerebrală;
  • convulsii;
  • reflexe motorii reduse;
  • alterarea senzorială;
  • eliberarea sfincterului (fecalele și/sau urina pot fi eliberate involuntar).

Când subiectul rămâne fără aer în plămâni prin respirație, apa pătrunde de-a lungul căilor respiratorii provocând apnee cauzată de închiderea epiglotei (laringospasm), reacție menită să protejeze sistemul respirator de apă dar care împiedică și trecerea aerului.

Hipoxia și hipercapnia stimulează ulterior centrii nervoși să repornească respirația: acest lucru determină deschiderea bruscă a glotei, ceea ce are ca rezultat intrarea în cantități considerabile de apă în plămâni, împiedicând schimbul de gaze, alterarea surfactantului, colapsul alveolar și dezvoltarea atelectaziei și șunturilor.

3) Etapa apnoică sau „moarte aparentă”: durează aproximativ 2 minute, în care încercările de reapariție, în zadar, se reduc până când subiectul rămâne imobil.

Această etapă se caracterizează progresiv prin:

  • oprirea definitiva a respiratiei
  • mioza (constricția pupilei);
  • pierderea cunoștinței;
  • relaxare musculară;
  • bradicardie severă (bătăi lente și slabe ale inimii);
  • comă.

4) Etapa terminală sau „gafată”: durează aproximativ 1 minut și se caracterizează prin:

  • pierderea continuă a conștienței;
  • aritmie cardiacă severă;
  • stop cardiac;
  • moarte.

Anoxia, acidoza și dezechilibrele electrolitice și hemodinamice rezultate din asfixie duc la tulburări de ritm până la stop cardiac și moarte.

Cât de repede moare cineva?

Momentul în care apare moartea este extrem de variabil în virtutea diverșilor factori precum vârsta, starea de sănătate, starea de fitness și modul de asfixie.

O persoană în vârstă, care suferă de diabet, hipertensiune arterială și emfizem pulmonar, în caz de înec și sufocare relativă, își poate pierde cunoștința și poate muri în mai puțin de un minut, la fel ca și un copil care suferă de astm bronșic.

Un individ adult, apt, obișnuit cu efort prelungit (să ne gândim la un atlet profesionist sau la un scafandru) în caz de sufocare poate, pe de altă parte, să dureze câteva minute pentru a-și pierde cunoștința și a muri (chiar și mai mult de 6 minute), dar în majoritatea cazurilor decesul survine într-un timp variabil variind de la aproximativ 3 până la 6 minute în total, în care se alternează cele 4 faze descrise în paragraful anterior.

De obicei, subiectul rămâne conștient în apnee timp de aproximativ 2 minute, apoi își pierde cunoștința și rămâne inconștient încă 3 până la 4 minute înainte de a muri.

Înecarea în apă proaspătă, sărată sau cu clor

Există în principal trei tipuri de apă în care se produce înec: proaspătă, sărată sau clorurată.

Fiecare tip de apă provoacă o reacție diferită în organism.

Înecul în apă sărată

Apa sărată este tipică pentru mediile marine și are presiunea osmotică de 4 ori mai mare decât cea a plasmei; această hipertonicitate este legată de prezența sărurilor minerale precum sodiu, clor, potasiu și magneziu.

Pentru a restabili homeostazia normală se creează astfel o mișcare a apei de la capilar la alveola pulmonară, ducând la hemoconcentrare, hipernatriemie și hipercloremie.

În acest fel, are loc o scădere a volumului sanguin circulant și, în plămâni, alveolele sunt inundate cu lichid provocând edem pulmonar difuz.

Hipoxia locală favorizează și vasoconstricția pulmonară prin creșterea presiunilor vasculare pulmonare, alterarea raportului ventilație/perfuzie și reducerea complianței pulmonare și a capacității funcționale reziduale;

Înecarea în apă dulce:

Apa dulce este tipică pentru mediile râurilor și lacurilor și are o presiune osmotică la jumătate față de cea a sângelui.

Datorită acestei hipotonicități, este capabil să traverseze bariera alveolo-capilară și astfel să treacă în circulația venoasă pulmonară provocând hipervolemie, hemodiluție și hiponatriemie.

Acest lucru poate duce la o dublare a volumului circulant.

Acest lucru duce la o scădere a tensiunii arteriale osmotice, ducând la hemoliza eritrocitară și hiperkaliemie.

Ambele efecte sunt potențial grave pentru organism: în timp ce creșterea potasiului circulant poate duce la aritmii cardiace maligne (fibrilație ventriculară), hemoglobinuria rezultată din hemoliză poate duce la insuficiență renală acută.

Apa dulce dăunează și pneumocitele de tip II și denaturează surfactantul, favorizând colapsul alveolar și formarea atelectaziei pulmonare.

Acest proces duce rapid la o revărsare de lichid în plămâni, ducând la apariția edemului pulmonar cu complianță pulmonară redusă, șunt intrapulmonar crescut și raportul ventilație/perfuzie alterat.

Din punct de vedere microbiologic, acest tip de inhalare este și cel mai periculos, datorită posibilității mari de a ingera viruși, bacterii și alți agenți patogeni;

Înecarea în apă clorurată:

Apa clorurata este tipica piscinelor si este foarte periculoasa datorita efectelor bazelor puternice (clorati) folosite pentru curatarea apei si a mediului.

Inhalarea lor, de fapt, provoacă o iritare chimică severă a alveolelor pulmonare cu un blocaj în consecință în producerea surfactantului necesar pentru a menține plămânii ventilați.

Acest lucru duce la o reducere drastică a zonelor de schimb pulmonar, ducând la colaps pulmonar și atelectazie.

Din punct de vedere prognostic, acest tip de inhalare este cel mai grav, ducând la deces într-un număr mai mare de cazuri.

O trăsătură comună tuturor celor trei tipuri de apă (deși mai puțin frecvente în piscine) este aceea că înecul implică adesea a fi în apă la o temperatură scăzută, favorizând astfel dezvoltarea hipotermiei, care este favorizată la copii, mai ales dacă sunt foarte subțiri din cauza la reducerea grăsimii subcutanate.

Când temperatura centrală atinge valori sub 30 °C, apar manifestări fiziopatologice care pun viața în pericol: ritmul cardiac, tensiunea arterială și activitatea metabolică a organismului scad progresiv odată cu apariția asistolei sau fibrilației ventriculare;

Înecare: ce să faci?

Primul ajutor este influențată de diverși factori și, în cazurile cele mai grave, reprezintă cu siguranță o adevărată răscruce între supraviețuirea și moartea persoanei înecate.

Salvatorul trebuie:

  • actioneaza rapid;
  • recuperați persoana și scoateți-o din lichid (aveți grijă deoarece o persoană care se îneacă în apă, în încercarea de a supraviețui, poate împinge salvatorul sub apă)
  • efectuați o evaluare a stării de conștiență a subiectului, verificând permeabilitatea căilor respiratorii (posibila prezență de mucus, alge, nisip), prezența respirației și prezența bătăilor inimii;
  • dacă este necesar, începe resuscitarea cardiopulmonară;
  • aveți grijă când mutați victima: dacă aveți îndoieli, spinal trauma trebuie întotdeauna suspectată;
  • asigurați o ventilație adecvată, determinând îndepărtarea trecătorilor;
  • menține o temperatură corporală adecvată a victimei, uscând victima dacă este încă udă;
  • transporta victima la spital.

Numărul de urgență trebuie sunat cât mai curând posibil, alertând operatorul asupra gravității situației.

Tratamentul medical al persoanei înecate urmărește:

  • sprijină și monitorizează funcțiile vitale
  • corectarea modificărilor organice;
  • prevenirea complicațiilor precoce și tardive.

Următoarele sunt importante în acest scop

  • menținerea schimbului de gaze prin asistență respiratorie cu ventilație cu presiune pozitivă;
  • optimizarea hemodinamică prin corectarea volemiei prin administrare de lichide, expansoare plasmatice, plasmă, albumină, sânge și, dacă este indicat, cardiocinetică;
  • corectarea hipotermiei, dacă este cazul.

Pentru a gestiona complicațiile precoce, următoarele sunt importante

  • evacuarea apei conținute în stomac;
  • prevenirea necrozei tubulare acute în prezența hemolizei;
  • profilaxia cu antibiotice;
  • tratarea dezechilibrelor hidroelectrolitice și acido-bazice;
  • tratamentul traumatismelor (de exemplu, răni sau fracturi osoase).

Posibilele complicații tardive ale înecului sunt:

  • pneumonie de aspirație;
  • abces pulmonar;
  • mioglobinurie și hemoglobinurie;
  • insuficiență renală;
  • sindromul de detresă respiratorie (ARDS);
  • encefalopatie ischemico-anoxică (afectarea creierului din cauza lipsei de aport de sânge/oxigen);
  • coagulopatii;
  • septicemie.

Citiți și:

Emergency Live Chiar mai mult... Live: Descărcați noua aplicație gratuită a ziarului dvs. pentru IOS și Android

Resuscitarea înecului pentru surferi

Planul și echipamentul de salvare a apei în aeroporturile din SUA, documentul de informații anterior a fost extins pentru 2020

ERC 2018 – Nefeli salvează vieți în Grecia

Primii ajutoare în cazurile de îngroșare a copiilor, o nouă sugestie de modalitate de intervenție

Planul și echipamentul de salvare a apei în aeroporturile din SUA, documentul de informații anterior a fost extins pentru 2020

Câini de salvare pe apă: cum sunt antrenați?

Prevenirea înecului și salvarea apei: curentul de rupere

RLSS UK implementează tehnologii inovatoare și utilizarea dronelor pentru a sprijini salvarea acvatică / VIDEO

Ce este deshidratarea?

Vară și temperaturi ridicate: deshidratare la paramedici și la cei care au intervenit

Primul ajutor: tratamentul inițial și spitalicesc al victimelor înecului

Primul ajutor pentru deshidratare: a ști cum să răspunzi la o situație care nu este neapărat legată de căldură

Copiii expui riscului de a se îmbolnăvi de căldură pe vreme caldă: iată ce trebuie făcut

Căldura de vară și tromboza: riscuri și prevenire

Înecare uscată și secundară: semnificație, simptome și prevenire

Sursa:

Medicina Online

S-ar putea sa-ti placa si