Steatoza hepatică: cauze și tratament al ficatului gras

Ficatul gras, dacă este neglijat, poate duce la inflamarea ficatului însuși. Se numește steatoză hepatică sau NAFLD, care înseamnă „ficat gras din cauza unei cauze non-alcoolice” și constă într-o acumulare excesivă de grăsime în celulele hepatice.

Conform statisticilor recente, peste 20% dintre adulți și 15% dintre copii sunt afectați.

Ficatul gras: cum se acumulează și de ce este periculos

Este normal ca o anumită cantitate de grăsime să se acumuleze în ficat, dar când procentul depășește 5% din greutatea organului, atunci se dezvoltă boala.

Grăsimea se acumulează deoarece prea multă energie ajunge la ficat sub formă de acizi grași, care provin din excesul de zahăr și grăsimi (cum se întâmplă în diabet și obezitate).

Acești acizi sunt toxici pentru ficat deoarece oxidează și dăunează mitocondriilor, „bateriile” care produc energia necesară vieții celulei.

Ficatul încearcă să se protejeze neutralizând și acumulând acizii grași sub formă de picături de trigliceride.

NASH, steatohepatită non-alcoolică

Dacă afluxul de acizi grași către ficat continuă, acest mecanism de protecție nu mai este suficient și boala hepatică se dezvoltă cu inflamație și fibroză (întărirea ficatului), o afecțiune cunoscută sub numele de NASH (steatohepatită non-alcoolică).

NASH este mai periculoasă decât steatoza (NAFLD), deoarece poate duce la ciroză hepatică.

Cu alte cuvinte, este un pic ca și cum ai păstra telefonul mobil în mod constant la încărcare: în cele din urmă bateria se deteriorează și telefonul mobil nu mai funcționează.

Ficat gras și greutatea corporală

Majoritatea NAFLD sunt legate de sindromul metabolic, care se caracterizează prin supraponderalitate, rezistență la insulină sau diabet zaharat, niveluri ridicate de trigliceride, hipertensiune arterială și creșterea grăsimii abdominale viscerale.

Această afecțiune este asociată cu un risc cardiovascular crescut, dar poate facilita și dezvoltarea tumorilor și poate provoca leziuni hepatice.

În unele cazuri poate apărea și la pacienții slabi, adică cei cu un IMC (Indice de masă corporală) mai mic de 25 (în acest caz vorbim de NAFLD slabă). Acest lucru se datorează faptului că, deși au o greutate normală, totuși acumulează grăsime viscerală.

Apoi sunt obezi, așa-zișii obezi sănătoși, la care grăsimea viscerală este prezentă, dar este mai „bună” și nu provoacă leziuni hepatice”.

Prin urmare, este clar că imaginea este mai complexă și nuanțată decât ecuația supraponderalitate/obezitate echivalează cu boala hepatică.

Cauze posibile ale steatozei (sau ficatului gras)

Ceea ce contează cu adevărat este cantitatea și „calitatea” grăsimii viscerale.

Grăsimea viscerală este activă endocrinologic, secretând hormoni precum adiponectina și leptina, precum și un rol inflamator (secretor de citokine).

Tipul de microbiom intestinal (flora) și genetica joacă, de asemenea, un rol important în determinarea leziunilor hepatice.

Genele care sunt protectoare (H63D17B13) și genele care agravează boala (PNPLA-3, TM-6, m-BOAT) sunt izolate.

Și asta nu este tot. Există, de asemenea, unele boli genetice care pot provoca steatoză hepatică:

  • hipo-betalipoproteinemie, întâlnită la persoanele cu niveluri scăzute de colesterol și trigliceride, în care inima este protejată, iar organul „țintă” devine ficatul;
  • deficit de lipază acidă lizozomală (LAL), în care persoana are niveluri ridicate de trigliceride și colesterol asociate cu boli hepatice. Această boală poate fi tratată prin administrarea enzimei lipsă (sebelipaza).

Cum să tratezi ficatul gras

Trebuie să deconectam mobilul de la încărcătorul de baterie, adică să introducem mai puțină energie, și să o folosim mai mult, adică să creștem consumul de energie.

Dieta și exercițiile fizice sunt, prin urmare, pietrele de temelie ale terapiei. Scopul nu ar trebui să fie o scădere rapidă în greutate (care ar putea afecta ficatul), ci o schimbare de durată a obiceiurilor alimentare și a stilului de viață.

Pacientul trebuie învățat să reducă caloriile din dietă (ex. prin reducerea dimensiunii porțiilor), dar și să aleagă alimente adecvate.

Ar trebui reduse grăsimile saturate (mezuri, brânzeturi mature) și zaharurile simple absorbite rapid.

Un sfat util este să căutați pe Google „Indexul glicemic al alimentelor” și să preferați pe cele cu un indice scăzut.

O altă măsură importantă este reducerea alimentelor bogate în fructoză (băuturi răcoritoare, gustări, burgeri și sucuri de fructe din comerț, cantități excesive de struguri, smochine și fructe dulci), deoarece fructoza crește foarte mult steatoza hepatică.

Activitate fizică regulată

De asemenea, este important să includeți mișcarea în rutina zilnică: de exemplu, lăsați mașina departe de locul de muncă și urcați pe scări în loc de lift.

Pentru cei mai casnici, un truc este să recomande să mergi pe o bicicletă de exerciții în timpul jumătății de oră de știri în fiecare seară.

Limitați alcoolul

Evident, consumul de alcool ar trebui limitat, deoarece furnizează calorii și în cantități excesive provoacă leziuni hepatice.

Limita de siguranță care nu trebuie depășită este de 2 unități de alcool pentru bărbați și 1 pentru femei (o unitate de alcool corespunde unui pahar mediu de vin sau unei bere medii sau unui shot de băuturi spirtoase).

Boli însoțitoare

Un alt aspect important este acela de a evalua riscul cardiovascular, care este aproape întotdeauna prezent, și de a-l corecta în cooperare cu medicul generalist și alți specialiști.

Uneori există boli însoțitoare care trebuie recunoscute și tratate, cum ar fi hipotiroidismul și sindromul de apnee în somn.

Medicament

Unele medicamente utilizate pentru controlul tensiunii arteriale (inhibitorii ECA și sartanii) pot încetini progresia fibrozei și trebuie încurajată utilizarea lor.

Statinele, medicamente foarte importante care reduc nivelul colesterolului și riscul cardiovascular, pot avea și un efect de protecție hepatică (statinele provoacă uneori creșteri ușoare, neamenințătoare ale transaminazelor, dar aceste creșteri nu justifică aproape niciodată întreruperea lor).

În cele din urmă, avem o serie de medicamente care ajută ficatul să se protejeze de oxidare și să elimine grăsimile (Vitamina E, Metformin, Pioglitazone și Silibin).

Multe alte molecule (agonişti FXR, cenicriviroc, elafibranor, resmetiron, aldafermină şi tropifexor etc.) sunt în prezent studiate şi se speră că pot fi introduse pentru a trata această boală.

Cum se descoperă

Testul pentru diagnosticarea ficatului gras este ecografia. O simplă scanare cu ultrasunete poate arăta dacă ficatul este gras și, de asemenea, poate determina severitatea acumulării.

Cel mai important lucru, însă, este evaluarea fibrozei, care oferă o măsură a leziunilor cauzate ficatului.

Fibroza este, de fapt, rezultatul unei stări de inflamație persistentă.

Să ne imaginăm că marea este ficatul: dacă este calm și, prin urmare, nu există inflamație, nu sunt aduse resturi pe plajă, creând acumulări (fibroză); daca, in schimb, este “inflamata” de valuri si valuri, inevitabil va aduce pe plaja resturi care vor ajunge sa se acumuleze.

Valurile reprezintă o situație temporară, în timp ce resturile reprezintă deteriorarea persistentă cauzată plajei.

Teste de sânge și scoruri

O primă indicație a stării ficatului poate fi obținută din analizele de sânge, care combinate în special formule (sau scoruri) dau o idee despre fibroza care s-a acumulat în ficat.

Ca prim pas, odata diagnosticat ficatul gras, se aplica aceste scoruri, cel mai cunoscut fiind SCORUL DE FIBROZA NAFLD si Fib-4.

Daca scorurile sunt scazute, pacientul nu prezinta daune semnificative si poate fi urmarit de medic care va da sfaturile corespunzatoare de alimentatie si igiena.

Ficat gras, teste de nivel al doilea

Dacă scorurile depășesc un anumit prag, pacientul trebuie evaluat de un specialist care va efectua teste de nivel doi.

De exemplu, elasticitatea ficatului și fibroza pot fi măsurate utilizând elastometria tranzitorie (TE), cunoscută sub numele de FibroScan, și elastografia cu unde de forfecare (SWE), două teste neinvazive care sunt ușor de aplicat și reprodus.

În cazuri mai complicate, poate fi efectuată o biopsie hepatică, elasto-RMN sau RMN multiparametric (ultimele două examinări nu au intrat încă în practica clinică comună în Italia).

În cazuri și mai speciale, specialistul va solicita teste genetice sau examinări specifice pentru a exclude bolile rare.

În urma acestei evaluări diagnostice, medicul poate acorda terapia medicamentoasă indicată în prezent pentru NAFLD, poate îndruma pacientul către centre de chirurgie bariatrică în caz de obezitate severă sau poate trimite pacientul în alte centre pentru posibilă includere în studii cu medicamente noi.

Citiți și:

Emergency Live Chiar mai mult... Live: Descărcați noua aplicație gratuită a ziarului dvs. pentru IOS și Android

Hepatita la copii, iată ce spune Institutul Național de Sănătate din Italia

Hepatita acută la copii, Maggiore (Bambino Gesù): „Icterul, un semnal de alarmă”

Premiul Nobel pentru medicină pentru oamenii de știință care au descoperit virusul hepatitei C

Steatoza hepatică: Ce este și cum să o preveniți

Hepatită acută și leziuni renale datorate consumului de băuturi energizante: raport de caz

Diferite tipuri de hepatită: prevenire și tratament

Hepatită acută și leziuni renale datorate consumului de băuturi energizante: raport de caz

Cercetătorii din New York, Muntele Sinai publică un studiu despre bolile hepatice în salvatorii World Trade Center

Cazuri de hepatită acută la copii: Aflați despre hepatita virală

Sursa:

GSD

S-ar putea sa-ti placa si